Se afișează postările cu eticheta roz. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta roz. Afișați toate postările

miercuri, 25 mai 2016

zambeste


zambetul... o arma de temut. (pt cei care au un zambet placut!! de retinut!!!) 
cica, cineva spunea odata, nu mai stiu cine si in ce imprejurari, ca cine incepe ziua zambind are o zi placuta. 
nu stiu cata dreptate are, dar pt mine, unul dintre cele mai grele lucruri cu care imi incep ziua, este ridicatul din pat, sau oprirea alarmei apoi ridicatul din pat. deci, cum pot sa zambesc in astfel de imprejurari? ochii mici, somnoroasa... privesc cu nostalgie spre perna pe care urmeaza sa o parasesc in urmatoarele secunde? imi vine sa plang, nu sa zambesc

cu toate ca zambetul e inamicul numaru 1 pt riduri, am invatat sa zambesc. 
de ce? 
hmmm... 
greu de explicat... 
am invatat sa fiu atenta la oameni, am incercat sa fiu atenta la reactii, la mimica.
 uneori expresia fetei spune o poveste intreaga. uneori expresia fetei tradeaza emotii si stari. 
uneori expresiile fetei sunt interpretate gresit, alteori o fata este ca o carte deschisa. 

cine poate stii ce se ascunde in sufletul unei persoane care zambeste tot timpul? care pare fericita si multumita tot timplu si e imbracata in roz?




persoanelor inabordabile




persoanelor inabordabile le recomand rozul :))
sunt persoane si persoane...
la prima vedere unele persoane par de fier, par atat de reci, de dure si de afurisite incat pur si simplu nu te poti apropia de ele.
o persoana imbracata in negru e pur si simplu o peroana eleganta, dar pentru altii, o persoana in negru e mai mult decat o persoana eleganta.
negrul ma duce si la stilul gotic,
negrul e o culoare clasica. ador negrul. goticul e reprezentat de culoarea neagra. deci e suficient sa asociem goticul cu negrul sa intelegem cat de puternica este aceasta culoare. catedrale in stil gotic... ceva maiestros, capodopere, inteligenta... mister, clasa, eleganta.
din pacate negrul este si culoarea durerii, suferintei, partii intunecate, dure, reci.
ca o paranteza, daca ar fi sa analizam artistii/autorii unor capodopere in stil gotic, cred ca pot spune ca suferinta inseamna creativitate. poate fi suferinta si durerea exprimata prin creativitate?

"Durerea noastră surdă și amară
O grămădii pe-o singură vioară
Pe care ascultând-o a jucat

Stăpânul, ca un ţap înjunghiat. 

Din bube, mucegaiuri şi noroi

ISCATA-M FRUMUSEȚI ȘI PREȚURI NOI"


 o modalitate de exprimare a durerii, a persoanelor ce nu stiu sa se exprime decat prin creatie? de ce nu? sunt persoanele creative, cu imaginatie, persoane inteligente? eu zic ca da. si nu cred ca sunt singura persoana cu aceasta parere. creatia nu inseamna doar talent, creatia inseamna si imaginatie. sunt persoanele inteligente de neinteles? absolut. cati oameni il inteleg pe Einstein? 
deci da, persoanele inteligente sunt inabordabile, rezervate, solitare, deprimate cand vad atata prostie in jur, suferinde de prostia altora, in doliu ca le-a murit speranta... in negru

deci, de ce sa purtam roz? parca, uneori, e mai bine sa parem mai prosti si abrordabili decat inteligenti, duri si reci.
o masca roz intr-o lume in care predomina prostia.