zambetul... o arma de temut. (pt cei care au un zambet placut!! de retinut!!!)
cica, cineva spunea odata, nu mai stiu cine si in ce imprejurari, ca cine incepe ziua zambind are o zi placuta.
nu stiu cata dreptate are, dar pt mine, unul dintre cele mai grele lucruri cu care imi incep ziua, este ridicatul din pat, sau oprirea alarmei apoi ridicatul din pat. deci, cum pot sa zambesc in astfel de imprejurari? ochii mici, somnoroasa... privesc cu nostalgie spre perna pe care urmeaza sa o parasesc in urmatoarele secunde? imi vine sa plang, nu sa zambesc
cu toate ca zambetul e inamicul numaru 1 pt riduri, am invatat sa zambesc.
de ce?
hmmm...
greu de explicat...
am invatat sa fiu atenta la oameni, am incercat sa fiu atenta la reactii, la mimica.
uneori expresia fetei spune o poveste intreaga. uneori expresia fetei tradeaza emotii si stari.
uneori expresiile fetei sunt interpretate gresit, alteori o fata este ca o carte deschisa.
cine poate stii ce se ascunde in sufletul unei persoane care zambeste tot timpul? care pare fericita si multumita tot timplu si e imbracata in roz?
