spectator la o discutie... doua adolestente de vreo 20-22 de ani se destainuiau uneia alteiea despre cat de mult au suferit in urma unei relatii de iubire...
auzind intreaga povestioara, in sinea mea, mi-am spus... oare astea chiar vorbesc serios? apoi tot eu mi-am spus cine sunt eu sa cantaresc suferinta altuia? ce stiu eu despre cum sufera unu si altul? suntem atat de diferiti, traim atat de diferit... avem emotii care ne incarca... avem diferite modalitati de a ne descarca...
suntem oameni si putem avea diferite stari... iubim, suferim, ne bucuram, plangem... dar felul in care simtim, intensitatea cu care simtit o stare, un sentiment... este diferit de la persoana la persoana...
am citit si eu o gramada de bloage, articole care incercau sa imi explice logica suferintei... cauze... efecte... sa explice diferite stari... asa zisii mari filozofi care ocupa un spatiu virtual la fel ca mine... o experienta traita, ii face experti intr-ale iubirii, intr-ale suferintei... niste carti citite, le dau puterea de a jongla cu,  cuvintele... atata tot!!! daca citesti o carte sau arunci citate dintr-un film, nu te face expert intr-ale iubirii si ale suferintei...

daca te-ai facut psiholog... ce te face sa crezi ca stii ce inseamna suferinta... tu doar ajuti pe cineva sa traiasca cu ea... asta nu inseamna ca stii ce e suferinta. oricum, stiu ca foarte multe dintre postari au autori "amatori" de psihologie... eu daca as fi psiholog nu mi-as face munca publica, nu as da explicatii pe bloage daca m-ar putea ajuta sa castig un ban... deci draga amatorule, esti doar un cacat in ploaie, nimic mai mult... toate explicatiile pe care le dai, sunt de fapt, cauza propriilor tale trairi sau a celor din jur... asta nu te face expert in simtire...
ce poate sa doara cel mai mult pe lumea asta? o mama isi pierde copilul... o femeie isi pierde sotul... um barbat si pierde femeia iubita... asteptarea... unele cuvinte... unele actiuni... unele gesturi...
cine poate cantari suferinta?  cat de tare doare parasirea? cat de tare doare  "nu te iubesc" sau "nu ai nimic de oferit"... cat de tare poate durea sa iti vezi persoana pe care o iubesti in bratele altuia?
am citit, nu de mult, o postare... despre asteptare, despre iubire si despre suferinta.... ce ma mira si mai mult e cu cata credibilitate esti citit de tot felul de.... plictisiti ai lumii virtuate. (un om serios, cu ceva minte in cap, chiar nu ar da crezare unor astfel de articole)
draga plictisitule.... vinovata sunt eu, eu te-am citit... eu mi-am pierdut timpul cititndu-te, eu ma fac vinovata ca iti acord acum atentie...

noi ca oameni, ca indivizi suntem diferiti... suferim in mod diferit, ne ascundem in spatele unor armuri, ne mintim in diferite moduri pe noi insine ca suntem bine, ne consolam cu diferite lucruri, actiuni, menite sa ne deconecteze creierul si inima de la ce gandim si de la ce simtim... dar vine si acel moment care ne pune fata in fata cu noi insine, ne face sa vedem realitatea si sa simtim. nu ne putem ascunde la infinit.. si atunci cand acel moment vine, iti vine sa iti scoti pur si simplu inima din piept de durere, de disperare, pt ca doare atat de tare, e atat de insuportabil incat vrei pur si simplu sa ti-o zmugi si sa o arunci... iti vine sa iti dai cu capu de pereti cand incepi sa te gandesti de ce esti asa... sa te intebi unde si cu ce ai gresit, cum ai putea sa repari totul...  regrete... reprosuri... o gramada de intrebari la care nu ai raspuns, incep sa te tortureze... chiar crezi ca poti sa vezi cata durere  se ascunde intr-un suflet ?
hai sa iti mai spun si ceva legat despre niste lucruri de care habar nu aveai... te inseli in multe privinte...
sa iti vezi iubita ca pleaca la altul... doare!!! de iti vine sa intri in pamant si sa arunci singur pamant peste tine... apoi, tu ca om treci prin toate etapele suferintei (cauta pe net... cred ca sunt 5 la numar)... si in final te bucuri pt ea. te bucuri pt ca ai iubit-o si inca o iubesti, iar persoanei pe care o iubesti ii vrei binele. daca nu e asa, ori inseamna ca te minti singur, ori nu ai iubit-o cu adevarat. orice alte idei cu care te minti, o faci pt ca asta e modul tau de a face fata suferintei... asta e modul tau de a depasi ultima etapa a suferintei, e modul tau de a accepta realitatea. alt mod, mintea ta si inima ta nu poate sa perceapa.  vei continua sa o iubesti multa vreme... acum, depinde de fiecare  persoana in parte, cat de repede se poate arunca intr-o alta relatie, cat de increzatoare e intr-un nou inceput, intr-o noua relatie.
daa... unii pot iubi de mai multe ori in viata si in mai multe moduri... dar, doar o singura data cu toata fiinta noastra si pt totdeauna. daa... spun pt totdeuna pt ca asa este. o singura persoana este pt totdeauna. pt unii e prima iubire, pt altii e mai tarziu, pt altii e acea persoana care a ranit cel mai tare (pt ca a fost iubita cel mai mult, logic!!!).... suntem diferiti in gandire, in actiuni si in simtiri... restul iubirilor sunt un rost al vietii... vin si pleaca sau vin sa ramana sa umple un gol care de fapt nu va fi niciodata umplut de acea persoana, eventual va fi umplut cu ce ne ofera, copii, casa, liniste, stabilitate, siguranta...  sau vrei sa imi spui ca toate casniciile se babeaza pe iubire? doamne dar cretin mai esti...
acea persoana care este pentru totdeauna va putea oricand intra in viata noastra. daca nu exista alte obligatii la mijloc (ma refer la copii, la o casatorie cu o alta... daca esti capabil sa iti ignori orgoliul si sa fi suficient de curajos sa retraiesti emotiile acelei iubiri... si daca ai ramas fidel emotiilor si sentimentelor, ii vei permite acelei persoane sa se intoarca la tine iar tu o vei iubi mai mult ca niciodata... asa, ca nu te mai minti cu tot felul de texte menite sa te consoleze... fi sincer cu tine insuti... iubirea schimba oameni si mentalitati... iubirea este diferita si puternica... in numele iubirii poti accepta multe si poti uita toata suferinta...
poate doar intr-o singura situatie nu ii poti permite acelei persoane pe care o vei iubi pt totdeauna, sa se intoarca la tine... daca stii ca nu te iubeste. asta depinde de ce iti poate sufletul accepta. ce poti tolera si ce nu, daca stii ca iubesti si nu esti iubit... daca stii ca nu poate sa iti inteleaga sentimente, daca stii ca nu iti poate respecta sentimentele asa cum meriti, daca stii ca nu te poate respecta si pe tine ca persoana gata sa faci orice pt persoana iubita... desi, sunt persoane care sunt dispuse sa suporte orice suferinta doar ca sa aibe acea persoana pt totdeauna, langa ei... deci, hai sa nu generalizam modul fiecaruia de a tolera suferinta, sau modul de acceptare a realitatii ca fiind o ultima etapa... dar o etapa care ne pregateste si ne arunca in alte relatii... ori ne blocheaza pt totdeauna sau pana va veni cineva care sa ne deblocheze
 o alta suferinta a iubirii, e sa astepti persoana pe care o iubesti... sa astepti sa isi puna in oridine gandurile si sentimentele... sa astepti si sa astepti si sa vezi ca nu mai vine... asteptarea ia cu ea si o gramada de alte stari care vor fi o tortura pentru tine. incepe sa ti se deruleze in minte tot felul de conversatii, tot felul de situatii care te-au incurajat intr-un fel sau altul, sa astepti... si oricat de greu ar fi, tu continui sa astepti... continui sa astepti pt ca iubesti. ce mai conteaza o luna pt persoana pe care o iubesti daca la final te asteapta o eternitate de fericire?... ce mai conteaza un an, doi sau cinci? iubim pt ca putem... suferim pt ca suntem oameni si pt ca viata nu este nici dreapta si nici usoara... si suferinta e un mod de a simti ca traim. iubirea nu are limite, asteptarea nu are limite... nu exista limite in iubire... nu exista limite ale suferintei... nu poti defini iubirea si suferinta ca sa poti sa le atasezi limite, sau sa poti sa le cantaresti.  daca e... vreau si eu sa cumpar o tona de iubire pt ca am nevoie de iubire ... si am si eu iubire de oferit... mai vreau si vreo 8900 kg de tandrete si vreo 100000 de tone de sarutari... si daca tot sunt la cumparaturi mai vreau si.... go fuck yourself!!!
asteptarea indelungata incarca sufletul cu atatea si atatea... il incarca cu atatea greutati, suferinte... cu atatea ganduri si sentimente, ca pur si simplu nu mai poti... procesul asta futut de asteptare te schimba ca om... asteptarea presupune timp ce trece... timp in care mintea si sufletul iti lucreaza. la inceput e un proces usor de suportat apoi, incepe sa devina din ce in ce mai greu... sa incepi sa iti pui intrebari, sa incepi sa cauti motive de ce nu vine, sa te invinovatesti, sa nu intelegi, sa ajungi sa nu te mai intelegi... sa incepi sa suferi... sa accepti sa primesti lovituri peste lovituri doar pt ca ti-e frica sa incetezi sa mai astepti, tu vrei sa astepti pt ca nu vrei sa iti reprosezi ca ti-ai ratat fericirea si iubirea pt ca nu ai asteptat... si astepti... continui sa astepti si continui sa primesti lovituri peste lovituri, si tu tot continui sa astepti.... sa astepti si sa speri la un final fericit...
cand te vei opri? doar atunci cand nu te vei suporta tu pe tine. cand vei fi atat de innebunit de propriile ganduri care te-au bantuit in toata aceasta perioada... cand vei incepe sa te urasti atat de mult... doar atunci cand vei incepe sa vezi tot ce e rau si urat in tine, pt ca asta e nevoia ta de a explica de ce nu mai vine sau poate chiar asta e adevaratul motiv... poate chiar esti o persoana oribila, urata, rea si dezgustatoare...adica, intr-adevar ce alte motive ar putea exista ca sa nu vrea sa te vada, sa iti dea macar niste explicatii de care si nevoie? Poate meriti suferinta asta...

 cand nu mai poti sa iti explici absenta, intarzierea si singura explicatie pe care o gasesti e ca nu te-a iubit, doar s-a folosit de tine, ca ai fost doar o distractie, ca nu ai insemnat nimic, ca ai fost doar o bataie de joc, sau  ca intre voi a fost doar un timp petrecut impreuna, nimic mai mult (depinde de situatie, daca a fost totul mai light sau nu...) doar atunci te vei opri sa astepti... si chiar daca nu vei mai astepta gandurile tot vor continua sa te bantuie in fiecare moment de singuratate, in fiecare moment de sinceritate cu tine insuti. intrebarile fara raspuns vor fi povara sufletului tau pentru tot restul vietii... deci, sa iubesti pe cineva cu o asemenea intensitate, sa astepti ani la rand si la final sa spui stop? asa ceva e imposibil... daca nu sunt obligatii la mijloc, acea persoana este tot timpul primita inapoi... sau daca nu, raspunsurile ce le vei primi, iti vor alina sufletul... doar acea persoana iti va reda liberatatea, adevarata libertate...
(ca o paranteza, despre obligatiile de la mijloc... ma refer la casnicii... la familie... copii... din nevoia de a avea pe cineva, multi aleg ce trebuie nu ce vrea inima... si desigur valorile casniciei sau ale familiei sunt respectate... un unele cazuri aceste valori sunt mult mai puternice chiar si decat iubirea unei persoane pt totdeauna. dar, chiar si asa, daca sunt lucruri care nu au fost rezolvate, intrebari la care nu s-a raspuns... nu exista limita de asteptare pt asa ceva... pentru unele raspunsuri se asteapta pentru totdeauna si cand sunt primite, ne eliberam sufletul si mintea)
cand te vei opri? poate niciodata. tu nu ai vazut cazuri in care dupa divort unul dintre parteneri nu si-a mai refacut viata? unele femei dupa decesul sotului nu s-au mai casatorit... poti sa imi spui ce poate fi in sufletul unei astfel de persoane suferinde pt tot restul vietii?